Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara, hai ca ies s-alerg pe-afara !
Am mers in I.O.R. cam nu prea convins, asteptindu-ma la 1. fleoscaiala, 2. ghetus 3. oameni de bine care sa ma ia la misto.
Cum am ajuns in dreptul podului, am vazut niste baieti imbracati necorespunzator pentru vremea de afara, care ce faceau, alergau, e plina lumea de nebuni dom'le !
Aha, mi-am zis, merge sa dau o tura, si incet incet, pe zapada, pe ninsoare, a iesit o alergare super faina. Nici gheata, nici zapada mare, nici apa/noroi, a fost exact cum trebuie. Ba a mai iesit si soarele la un moment dat asa ca m-am si bronzat cu o frumoasa urma de caciula.
Entuziasmat cum eram am alergat mai repede decit trebuia... o sa incerc sa nu mai exagerez ca la urma urmei trebuie sa ma antrenez, nu sa ma obosesc eu om batrin, vorba ceea.
26.2 km, A.M.R. 16 !
Alerg cu norii - blog de alergare si activitati montane.
luni, 28 februarie 2011
duminică, 20 februarie 2011
23 km
Dupa aproape 3 luni de pauza de alergari am reinceput in forta programul de antrenament pentru maraton. Azi am facut cea mai lunga alergare de pina acum, 7 ture mari de I.O.R + una mica, adica un pic peste 23 km.
Mi-a cam fost teama la alergarile de luna asta sa nu-mi revina problemele cu genunchiul, dar pina acum, slava Domnului, n-am nici un motiv de ingrijorare.
Alergarea a mers bine, spre sfirsit am inceput sa am un pic de durere musculara, dar acum ma simt surprinzator de bine.
Cind alerg in parc imi monitorizez distanta si pulsul cu un Garmin FR-60 de care sint destul de multumit. O sa povestesc intr-o postare viitoare despre acest ceas de antrenament foarte util pe care mi l-am facut cadou dupa semi-maratonul de la Bucuresti din toamna :-).
Ce am observat, neplacut, este ca dupa pauza prelungita desi alerg mai incet decit inainte, am pulsul mai ridicat. Sper sa imi revin cit mai repede la o forma fizica mai buna ca sa pot face fata cu succes programului de antrenament, care include alergari din ce in ce mai rapide si mai lungi. 14 saptamini au mai ramas pina la Stockholm, si as vrea sa ajung si la eco-maratonul de la Moeciu pina la care a ramas si mai putin timp (nu stiu inca daca voi face tot maratonul de la Moeciu sau doar o bucla).
Mi-a cam fost teama la alergarile de luna asta sa nu-mi revina problemele cu genunchiul, dar pina acum, slava Domnului, n-am nici un motiv de ingrijorare.
Alergarea a mers bine, spre sfirsit am inceput sa am un pic de durere musculara, dar acum ma simt surprinzator de bine.
Cind alerg in parc imi monitorizez distanta si pulsul cu un Garmin FR-60 de care sint destul de multumit. O sa povestesc intr-o postare viitoare despre acest ceas de antrenament foarte util pe care mi l-am facut cadou dupa semi-maratonul de la Bucuresti din toamna :-).
Ce am observat, neplacut, este ca dupa pauza prelungita desi alerg mai incet decit inainte, am pulsul mai ridicat. Sper sa imi revin cit mai repede la o forma fizica mai buna ca sa pot face fata cu succes programului de antrenament, care include alergari din ce in ce mai rapide si mai lungi. 14 saptamini au mai ramas pina la Stockholm, si as vrea sa ajung si la eco-maratonul de la Moeciu pina la care a ramas si mai putin timp (nu stiu inca daca voi face tot maratonul de la Moeciu sau doar o bucla).
sâmbătă, 5 februarie 2011
Tura de iarna: Malaiesti - Omu
Aveam de mult in minte tura asta, iar vineri cind am vazut ca se anunta ger si soare la munte, am zis: atat !
Simbata am pornit tirziu din Bucuresti si, dupa aglomeratia inevitabila intre Sinaia si Busteni am ajuns la Gura Diham de unde am urcat la Malaiesti trecind pe la Diham - Glajerie.
Dupa o noapte in Malaiesti si un mic dejun consistent am pornit la drum.
De la cabana ni s-a spus ca nu se poate urca pe hornuri din cauza corniselor de doi metri, si ca multi au incercat sa urce dar s-au intors.
Zapada e un pulver in care ne mai scufundam, mai ales in prima parte a hornului. Noroc ca avem poteca batuta de niste zmei cu pasi uriasi de un metru, ca altfel era muncitoreasca rau urcarea. In partea superioara a hornului zapada e mai inghetata, si urcusul devine o placere.
Din fericire, nici vorba de cornise.
O tura in care mi-am adus aminte cum e sa-ti inghete degetele la maini si picioare. Cel mai frumos moment al turei a fost cind am iesit din horn si am vazut in sfirsit soarele, am stat si m-am incalzit ca un pui.
Iese si Vlad din horn, cu schiurile in spate.
Dupa un ceai cald si o leneveala la Omu, a urmat coborirea pe in lumina slaba a inserarii pe Valea Cerbului pe niste urme vagi de schiuri, cu vintul care incepuse sa bata in rafale si sa ridice zapada. Apoi coborirea prin padure, la masina si acasa.
Tura asta mi-a dat o idee pt o alta: Muchia Tiganesti. Ar fi fain sa apuc sa o fac iarna asta.
Simbata am pornit tirziu din Bucuresti si, dupa aglomeratia inevitabila intre Sinaia si Busteni am ajuns la Gura Diham de unde am urcat la Malaiesti trecind pe la Diham - Glajerie.
Dupa o noapte in Malaiesti si un mic dejun consistent am pornit la drum.
 |
| From Bucegi: Malaiesti - Omu |
 |
| From Bucegi: Malaiesti - Omu |
 |
| From Bucegi: Malaiesti - Omu |
 |
| From Bucegi: Malaiesti - Omu |
 |
| From Bucegi: Malaiesti - Omu |
De la cabana ni s-a spus ca nu se poate urca pe hornuri din cauza corniselor de doi metri, si ca multi au incercat sa urce dar s-au intors.
 |
| From Bucegi: Malaiesti - Omu |
Zapada e un pulver in care ne mai scufundam, mai ales in prima parte a hornului. Noroc ca avem poteca batuta de niste zmei cu pasi uriasi de un metru, ca altfel era muncitoreasca rau urcarea. In partea superioara a hornului zapada e mai inghetata, si urcusul devine o placere.
 |
| From Bucegi: Malaiesti - Omu |
Din fericire, nici vorba de cornise.
 |
| From Bucegi: Malaiesti - Omu |
O tura in care mi-am adus aminte cum e sa-ti inghete degetele la maini si picioare. Cel mai frumos moment al turei a fost cind am iesit din horn si am vazut in sfirsit soarele, am stat si m-am incalzit ca un pui.
 |
| From Bucegi: Malaiesti - Omu |
Iese si Vlad din horn, cu schiurile in spate.
 |
| From Bucegi: Malaiesti - Omu |
 |
| From Bucegi: Malaiesti - Omu |
Dupa un ceai cald si o leneveala la Omu, a urmat coborirea pe in lumina slaba a inserarii pe Valea Cerbului pe niste urme vagi de schiuri, cu vintul care incepuse sa bata in rafale si sa ridice zapada. Apoi coborirea prin padure, la masina si acasa.
Tura asta mi-a dat o idee pt o alta: Muchia Tiganesti. Ar fi fain sa apuc sa o fac iarna asta.
 |
| From Bucegi: Malaiesti - Omu |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)