Am scris pina acum pe acest blog citeva impresii ca participant amator la diverse competitii montane. E momentul sa scriu ceva si despre atletii adevarati. De citeva zile sint spectator la poate cea mai spectaculoasa cursa montana din lume, Red Bull X-Alps. Urmaresc cursa live pe X-Alps live tracking. Nu credeam ca privitul unor puncte pe o harta poate da dependenta :-).
Singurul roman participant in aceasta cursa, Toma Coconea se afla de citeva zile constant pe locul doi. Desi Tomi face eforturi supraomenesti, mergind pe jos peste 100 km pe zi, nu a reusit deocamdata sa recupereze avansul luat de elvetianul Christian Maurer, care, atit cu stiinta cit si cu noroc a reusit un zbor extraordinar de 400 km intr-o singura zi ! In mod cert Maurer este un geniu al zborului cu parapanta ! E capabil sa zboare in conditii in care restul atletilor prefera sa mearga pe jos. E suficient de experimentat incit sa-si programeze lansarea la o ora la care ceilalti inca urca din greu pantele muntilor, avind in vedere ca in mod normal dimineata nu prea sint conditii de zbor. Si are un simt al termicelor care-i permite sa faca zboruri neobisnuit de lungi. Se vede clar experienta de zbor acrobatic pe care o are in spate.
Pe de alta parte, daca aceasta ar fi fost o cursa doar de alergare, Tomi ar fi cistigat sigur. Cred ca este cel mai puternic atlet din aceasta cursa. Insa vremea nu prea l-a ajutat sa zboare, iar pe jos, oricit de repede ar merge, progresul este mult mai lent decit cu parapanta. Ca sa nu mai vorbim de oboseala.
In acest an vremea a fost neobisnuit de aspra, cu ploi si ninsori acum in mijlocul lui iulie.
In timp ce Maurer a urmat o linie de zbor pe la nord, Tomi a mers neobosit pe jos sute de kilometri prin vai drept spre vest. In aceasta dimineata a urcat spre un loc de lansare si chiar in aceste momente, zboara in apropierea muntilor de 3000 de metri in drum spre Matterhorn ! Expertii sustin ca nu are alternativa la drumul lui Maurer pe la nord ! Este o cursa palpitanta, Tomi isi arata clasa si o ia pe 'scurtatura' ! Mai are oare sanse sa-l ajunga din urma pe elvetian ? Un zbor peste munti inzapeziti, pe un teren extrem de dificil !
Un clip nostim cu participantii la competitie.
Update: Tomi a trebuit totusi sa faca un ocol pe la nord, zboara din cite vad cu mare viteza pe deasupra cotei de nivel de 2400 metri.
Update 2: a atins in dupa-amiaza aceasta Mattherhornul, dupa ce a mers pe jos inca 16 km de la locul de aterizare.
Update 3: poze spectaculoase cu Toma Coconea in drum spre Matterhorn
Alerg cu norii - blog de alergare si activitati montane.
luni, 25 iulie 2011
miercuri, 6 iulie 2011
Duatlon Tara Barsei
Dupa 20 de ani, celebra (pentru cunoscatori...) echipa Stasu, despre care as putea sa spun ca a inventat mountain-biking-ul in Romania inca din anii '80 ai mileniului trecut :-), este din nou prezenta si participa la un concurs oficial, Duatlon Tara Barsei ! Despre cum am descoperit noi datul cu bicla la vale prin padure, copii fiind, acum mai bine de 25 de ani, as putea povesti multe... la vremea aceea era ceva cu totul si cu totul ciudat, atit pentru altii copii: "noi stam in fata blocului, ce sa facem in padure ?" cit si pentru adulti: "o sa va rupeti gitul !". Ce-i drept, pe vremea aceea nici nu cred ca existau casti pentru biciclisti... cam asa am inceput noi mountain-bikingul-ul: fara frine si fara casca !
Insa prima participare la un concurs a fost cam dezastruoasa... siguri pe noi ne-am inscris la stafeta... avansati, ca doar nu sintem amatori ! Concurenta nu ne impresioneaza: Adi Bostan, campionul national la alergare montana cu Lucian Clinciu, organizatorul MPC; un tip care imi povestea cum a terminat campionatele nationale de cros pe locul 4, si tot asa. Varu', total neantrenat, merge mai greu si in plus greseste drumul, si ajunge ultimul din proba de bicicleta dintre echipele de stafeta avansati, cu vreo 2 minute jumate intirziere fata de alte doua echipe.
Dezastrul il desavirsesc eu, sint foarte obosit si neatent, si pierd drumul de 4 ori, din care odata urc aiurea vreo 10 minute, si urc, si urc... si cind imi dau seama ca nu mai sint benzi colorate prin copaci, nici nu-mi vine sa ma intorc sa cobor tot ce am urcat... Problema e ca traseul nu e foarte bine marcat, si de multe ori merge pe o poteca mare din care la un moment dat se face o potecuta abia vizibila, si daca ai ratat-o, continui pe poteca mare aiurea. Dupa primii 3 kilometri (plus inca citi or mai fi fost) pe care-i fac in mai bine de 40 de minute fara sa intilnesc nici un concurent, la urmatorii 6,5 stau cu ochii dupa marcaje si ii fac doar in jumatate de ora, depasind si ceva lume.
Cu ocazia asta realizez ca la nici un concurs nu am fost atent la marcaje, totdeauna era cineva in fata dupa care sa ma tin, dar acum, cum din tura de bicla se vine la intervale mari, am alergat multa vreme fara sa vad pe nimeni nici in fata, nici in spate. Termin cu un sprint, la fel cum am si plecat in cursa, dar ce folos, ca tot ultimii sintem. Pina la urma descoperim ca nu sintem chiar pe ultimul loc, o echipa a abandonat iar una a fost descalificata.
Dupa concurs stam la povesti la pasta party, dar apoi incepe o ploaie torentiala si toata lumea isi stringe calabalicul si o luam si noi din loc spre casa. A fost fain si doar sa participam, vine ea si vremea sa urcam pe podium !
Insa prima participare la un concurs a fost cam dezastruoasa... siguri pe noi ne-am inscris la stafeta... avansati, ca doar nu sintem amatori ! Concurenta nu ne impresioneaza: Adi Bostan, campionul national la alergare montana cu Lucian Clinciu, organizatorul MPC; un tip care imi povestea cum a terminat campionatele nationale de cros pe locul 4, si tot asa. Varu', total neantrenat, merge mai greu si in plus greseste drumul, si ajunge ultimul din proba de bicicleta dintre echipele de stafeta avansati, cu vreo 2 minute jumate intirziere fata de alte doua echipe.
 |
| From Duatlon Tara Barsei |
 |
| From Duatlon Tara Barsei |
Dezastrul il desavirsesc eu, sint foarte obosit si neatent, si pierd drumul de 4 ori, din care odata urc aiurea vreo 10 minute, si urc, si urc... si cind imi dau seama ca nu mai sint benzi colorate prin copaci, nici nu-mi vine sa ma intorc sa cobor tot ce am urcat... Problema e ca traseul nu e foarte bine marcat, si de multe ori merge pe o poteca mare din care la un moment dat se face o potecuta abia vizibila, si daca ai ratat-o, continui pe poteca mare aiurea. Dupa primii 3 kilometri (plus inca citi or mai fi fost) pe care-i fac in mai bine de 40 de minute fara sa intilnesc nici un concurent, la urmatorii 6,5 stau cu ochii dupa marcaje si ii fac doar in jumatate de ora, depasind si ceva lume.
 |
| From Duatlon Tara Barsei |
 |
| From Duatlon Tara Barsei |
Cu ocazia asta realizez ca la nici un concurs nu am fost atent la marcaje, totdeauna era cineva in fata dupa care sa ma tin, dar acum, cum din tura de bicla se vine la intervale mari, am alergat multa vreme fara sa vad pe nimeni nici in fata, nici in spate. Termin cu un sprint, la fel cum am si plecat in cursa, dar ce folos, ca tot ultimii sintem. Pina la urma descoperim ca nu sintem chiar pe ultimul loc, o echipa a abandonat iar una a fost descalificata.
 |
| From Duatlon Tara Barsei |
Dupa concurs stam la povesti la pasta party, dar apoi incepe o ploaie torentiala si toata lumea isi stringe calabalicul si o luam si noi din loc spre casa. A fost fain si doar sa participam, vine ea si vremea sa urcam pe podium !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)