O alergare frumoasa, in care am avut de toate: ploaie inainte de cursa si soare in timpul cursei, noroi, zapada dar si poteci numai bune de alergat, o lunga urcare obositoare dar suficient de lina incit sa se poata alerga si coboriri de viteza.
Am apreciat numarul mare de voluntari prezenti pe traseu precum si entuziasmul acestora. Partea de urcare, pe drum forestier, adesea plin de noroi nu a fost cine stie ce interesanta, dar incepind de la CP1 (unde era si punctul de realimentare) se merge pe o poteca, traseul devine foarte fain, se alearga oarecum de curba de nivel dar mai mult la vale, iar in ultima parte se merge pe o curba de nivel pe Tampa, si de pe poteca se vede foarte pitoresc in vale partea veche a Brasovului.
Cu 1:57:17 am terminat in timpul pe care mi-l propusesem (oarecum la noroc, necunoscind traseul) de 2 ore. Dupa ce anul trecut ma zbateam (si nu prea reuseam) sa intru in prima jumatate a clasamentelor la competitiile montane, acum am confirmat forma buna de la Limassol si am terminat tot in primul sfert: locul 88 din 359 finalisti. Este cea mai buna alergare montana a mea de pina acum, un antrenament frumos pentru Moeciu, si un prilej de intilnire cu oameni cu aceeasi pasiune pentru alergare si munte.
Am luat si o mica cadere in timp ce faceam o poza din fuga, m-am impiedicat de o radacina, dar am reusit sa ma echilibrez in ultimul moment si m-am redresat imediat ce am atins solul cu mina. Am ratat al doilea punct de realimentare, nu stiu de ce retinusem ca e undeva pe la km 12. De fapt era pe la 16, cind renuntasem de mult la ideea sa mai astept sa apara. Acolo, la bariera, am vazut o multime de oameni care aplaudau, asa ca am luat-o mai repede :-) si am trecut pe linga masa cu pahare de apa fara sa o observ. Dar partea de neprevazut face si ea parte din frumusetea alergarii pe munte, daca as fi cercetat din timp traseul si as fi planificat toata cursa, poate as fi scos un timp mai bun dar sigur n-ar mai fi fost asa interesant.
Unul dintre concurenti, pe care nu-l cunosc, Stefan Uricariu, a facut acest video care imi place foarte mult. Este bine montat, cu muzica faina si surprinde perfect toate momentele esentiale ale cursei din punctul de vedere al alergatorului.
Si citeva poze facute de mine in timpul cursei (daca la Limassol am alergat mai tot timpul cu o sticla de apa in mana, m-am gindit ca si aici as putea alerga tinind ceva in mana, de data asta a fost camera foto).
A fost mai intai Maratonul Reintregirii Neamului - cel din I.O.R. Pentru mine a fost o alergare foarte placuta, 10 ture de lac pe un traseu interesant, dl. Ilie Rosu a reusit sa gaseasca un traseu cu vai si dealuri in cartierul nostru atit de plat. Fara pregatire pt maraton, doar cu niste alergari aerobice la activ, am luat-o usor, cu pauza de realimentare dupa fiecare tura, si a mers atit de bine incit la sfirsit ma batea gindul sa mai alerg doua ture sa fac 50 de km.
Traseul de maraton a devenit instant preferatul meu pentru alergarile lungi de antrenament, si de atunci l-am mai parcurs de multe ori.
Am terminat pe locul 11, cu 3:56:00, un timp decent pentru o alergare de placere, fara pretentii.
A urmat primul concurs din 2012, Semimaratonul Gerar. M-am inscris in ultimul moment intr-o echipa care avea deja doi membri, o echipa gasita pe forumul Ro Club Maraton. Eram cam sceptic la modul in care va decurge alergarea, avind in vedere ca nu ne vazusem niciodata inainte, si nu stiam fiecare ce stil are, cum ne vom potrivi. Pe un ger de -14 grade am facut cunostinta cu coechipierii: Cristian Ghilt si Emil Moise (aveam sa descopar ca e vorba chiar de profesorul din Buzau mai cunoscut pt propunerile controversate de scoatere a religiei din scoli decit ca maratonist) si ne-am aliniat la linia de start.
Alergarea a mers chiar foarte bine, am reusit sa teminam in 1:53:10 in conditiile in care am alergat pe zapada, uneori afinata, iar traseul avea si o urcare destul de dificila (care se repeta de 6 ori - pt cele 6 ture). In final am terminat pe un onorabil loc 12 din 50 de echipe masculine, si inaintea primei echipe de mixt si feminin.
Noi am fost dovada ca o echipa formata din necunoscuti, intilniti pe forum poate avea succes. Cind am ales echipa am tinut cont doar de doua lucruri: sa fim apropiati ca virsta si ca obiectiv de timp.
Au urmat multe alergari pe zapada, pe ger, incaltat cu ghetele de trail running. Alergari pe care le asteptam cu nerabdare - pentru ca in general imi place sa alerg cind e frig afara - si care mi-au intarit muschii si mi-au crescut rezistenta, necesitind un efort mai mare decit o alergare pe asfalt cu aceeasi viteza.
Pentru mine iarna s-a incheiat odata cu alergarea pe care am facut-o cu 2 zile inainte de maratonul din Cipru. Desi nu a mai fost propriu zis o alergare in conditii de iarna, zapada fiind topita, totusi am avut parte de o fulguiala - iar spre seara, in Cipru priveam palmierii din balconul hotelului si ma gindeam cum ma ningea de dimineata - parca era dintr-o alta viata, nu din aceeasi zi.
